18 cărți pe care vreau să le citesc în 2018

Am decis să îmi fac și anul acesta un reading challenge cu lecturi obligatorii, pentru că cel din 2017 a funcționat parțial. De cele mai multe ori mă decid greu ce să citesc mai departe, iar dacă am o listă impusă, cumva mă motivează. Mi-am setat goal-ul pe Goodreads la 45 de cărți și vreau să mă axez anul acesta pe cărți groase, de care mă feresc mereu…și cărți care se află de prea mult timp pe lista mea de to be read. Mi-am făcut niște bilețele cu cerințe în care se încadrează toate aceste 18 titluri și o să extrag 2-3 bilețele în fiecare lună, astfel îmi decid titluri obligatorii, pe lângă care o să fie și celelalte cărți pe care o să le aleg pe moment în funcție de starea mea. Acestea fiind spuse să trecem la titluri:

1.Zbor deasupra unui cuib de cuci-Ken Kesey

Romanul care a lăsat urme de neșters în literatura contemporană, este povestea zguduitoare a pacienților dintr-un ospiciu condus cu mână de fier de sora-sefă Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum electroșocurile si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei împotriva autorității tiranice. Prin ochii altui pacient, șeful Bromden, un indian uriaș, asistăm la încleștarea dintre cei doi, care capătă proporții aproape mitologice.

zbor-deasupra-unui-cuib-de-cuci_1_fullsize.jpg

2.Anna Karenina-Lev Tolstoi

Povestea unei vieți pline de patimi si îndoieli, celebrul roman Anna Karenina istorisește tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. În fundalul pe care, alături de Anna, evoluează personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăți, zugrăvește descompunerea modului de viată patriarhal și degradarea instituției familiei.

anna karenina

3.Memoriile unei gheișe-Arthur Golden

Chiyo, o fată dintr-un sat de pescari, este vândută unei okiya pentru a fi iniţiată în artele gheişelor. Ritualurile seducţiei sunt nenumărate, într-o lume al cărei eşafodaj se sprijină pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginităţii unei adolescente sau pe ţeserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheişă, ajunge să stăpânească destine, să deţină secrete şi să construiască un imperiu al erotismului ritualic.

328847

4.Cel mai iubit dintre pământeni-Marin Preda

Moartea e un fenomen simplu in natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită, înainte de a fi depus aici în această celulă, din care nu voi mai ieși decât pentru a intra într-o captivitate perpetuă, în plimbările mele solitare pe la marginea orașului, pe poteci, uitându-mă în jos și privind pamântul, un sentiment senin se insinua în sufletul meu, la început de dragoste pentru el, pamântul negru, tăcut, liniștit, apoi de atracție, de dorință, un fel de melancolie, de nostalgie blândă, de a mă culca pe el și a rămâne acolo întins pentru totdeauna. Ceea ce și făceam, stând cu ochii spre cer, până ce adormeam. Mă trezeam copleșit de un adânc sentiment de regret: de ce m-am mai trezit?

2142727.jpg

5.Dragostea în vremea holerei-Gabriel Garcia Marquez

În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize… La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţa lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai… (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început?

dragostea-in-vremea-holerei-2-produs_galerie_mare

6.Numele trandafirului-Umberto Eco

În anul 1327, într-o mănăstire izolată de lume, călugării sunt pe cale de-a fi învinuiți de erezie. Singura lor speranță este ajutorul dat de un faimos franciscan, fratele Guglielmo. Când lucrurile par să se limpezească între zidurile misterioasei abatii, călugării încep să moară unul după altul. Ca să descopere asasinul, înțeleptul călugăr, alături de ajutorul său, Adso, se afundă ca un adevărat detectiv în simboluri secrete și manuscrise codificate și aproape își pierde viața pe culoarele labirintice ale mănăstirii.

numele-trandafirului-editia-produs_galerie_mare

7.David Copperfield-Charles Dickens

Romanul cu caracter autobiografic prezintă povestea tristă și destinul sfâșietor al unui copil orfan de tată, ce va trebui să suporte cruzimea și teroarea unui tată vitreg. Cartea constituie și o cronică a societății englezești din epoca reginei Victoria. Pe parcursul romanului se prezintă întreaga evoluție a personajului central, cu o minuțiozitate și o finețe psihologică apăsătoare, ce sensibilizează profund cititorul.

adevarul-01-david-copperfield-vol-1

8.Patul lui Procust-Camil Petrescu

Romanul unor vanităţi rănite: a doamnei T. şi a lui Fred Vasilescu, în primul rând. Tocmai ale celor cărora Autorul le dă cuvântul, pe care-i îndeamnă să scrie. Doamna T. reuşeşte mai bine să se confeseze, deşi nici ea până la capăt. Fred Vasilescu, în schimb, nu vorbeşte deloc despre el însuşi (nu aflăm niciodată de ce o părăseşte pe doamna T., pe care o iubea), preferând să se ocupe de Ladima şi de Emilia, a căror relaţie îl intrigă, fiindcă nu descifrează în ea nicio urmă de vanitate. Din contră, o patimă greu stăpânită la Ladima, iar la Emilia un vag dispreţ de femeie nesatisfăcută de darurile preponderent epistolare ale poetului îndrăgostit.

602101

9.Maestrul și Margareta-Mihail Bulgakov

În plină epocă stalinistă, în care raţiunea exclude orice intervenţie a supranaturalului, Moscova e răscolită de isprăvile unui magician şi ale acoliţilor săi, un motan negru şi-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviţi pentru păcatele ascunse.Retras fără speranţă într-un sanatoriu, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viaţa în vremea lui Pilat din Pont, îşi trăieşte deznădejdea amoroasă, căci nu-şi vede viitorul alături de frumoasa lui iubită, Margareta.Într-o altă vreme, Pilat din Pont îngăduie scârbit execuţia lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi ca Iisus, şi-l blestemă înciudat pe preotul Caiafa cel ticălos.Totul îşi găseşte însă reparaţie în lumea drăcească, „cu cinci dimensiuni”, a lui Bulgakov: maestrul îşi revede iubirea pierdută, pe Margareta, dar şi romanul, căci „manuscrisele nu ard”; Iuda, trădătorul lui Yeshua, îşi pierde arginţii şi viaţa, iar lumea moscovită putridă îşi primeşte lecţia.

maestrul-si-margareta-2-produs_galerie_mare

10.Middlesex-Jeffrey Eugenides

Middlesex este, la bază, povestea unui hermafrodit american. Cal(liope) Stephanides, naratorul și protagonistul romanului, suferă de o anomalie genetică rară denumită sindromul deficitului de 5-alfa-reductază. Depășind criza declanșată la paisprezece ani, o dată cu descoperirea adevăratei sale identități sexuale, Cal decide să evite procedurile chirurgicale de schimbare a sexului și să rămână o persoană cu sex „de mijloc.” Dar majoritatea acțiunii din roman se petrece înainte de nașterea lui Cal, urmărind traiectoria în spațiu și timp a familiei de greci americani Stephanides care, pe parcursul a trei generații, emigrează dintr-un sătuc micuț de pe versantul muntelui Olimp din Asia Mică în Detroitul din vremea Prohibiției, fiind martori ai zilelor sale de glorie din perioada „Motor City” și ai luptelor de emancipare rasială din 1967, pentru a ajunge, în cele din urmă, în suburbia liniștită Grosse Pointe, pe bulevardul Middlesex. Astfel, cronica de familie a emigrării și asimilării devine un roman social despre Detroit.

middlesex-top-produs_galerie_mare

11.La răsărit de Eden-John Steinbeck

La răsărit de Eden reconstruieşte povestea biblică a lui Cain şi Abel în decorul Văii Salinas din California. Romanul, a cărui acţiune se întinde din timpul Războiului Civil american pînă la sfîrşitul Primului Război Mondial, urmăreşte conflictele dintre două generaţii de fraţi, începînd cu Adam şi Charles Trask.

la-rasarit-de-eden-1-1-produs_imagine

12.Mândrie și prejudecată-Jane Austen

Elizabeth Bennet este întruchiparea perfectă a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major. Am putea crede că asta o face o mironosiță insuportabilă, dar adevărul e că Lizzy este o tânără modernă și sofisticată, care, la nevoie, știe să dea o replică spirituală și politicoasă, însă mustind de sarcasm. Ocazia i se ivește din plin când îl cunoaște pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant și intens masculin, care o tratează inițial cu superioritate și chiar cu grosolănie. Căci, fără îndoială, miza romanului Mândrie și prejudecată, întrebarea care a făcut și face generații de cititori să întoarcă filă după filă până în ziua de azi este: vor ajunge Elizabeth și domnul Darcy, în ciuda diferențelor care îi fac aparent incompatibili, să fie împreună?

mandrie-si-prejudecata-3-produs_galerie_mare

13.Tropicul cancerului-Henry Miller

Cartea reprezintă o combinație dezinhibată de ficțiune și biografie, de narațiune și flux liber al conștiintei, prezentând cu dezinvoltură aventurile adesea licențioase ale unui tânăr scriitor american exilat în Parisul anilor 30. El duce o existență marginală și precară, invirtindu-se prin baruri, săli de dans, bordeluri și locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale cărei excentricități și excese le înregistrează într-un stil precis, necruțător și complice-amuzat.

tropicul-cancerului-produs_galerie_mare

14.Interviu cu un vampir-Anne Rice

Povestea impregnată de o fosforescentă melancolie a inițierii unui nobil din New Orleans în tainele vieții de vampir.

interviu-cu-un-vampir-produs_galerie_mare

15.Vânătorii de zmeie-Khaled Hosseini

O poveste despre prietenie și trădare, care își poartă cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei și pânș la cele ale atrocităților prezentului. Schimbările de situație uimitoare fac din această carte memorabilă atât o cronică politică, cât și o poveste emoționantă despre copilărie și maturizare.

vanatorii-de-zmeie-produs_galerie_mare

16.Bastarda Istanbulului-Elif Shafak

Un roman fascinant în care se împletesc libertatea și opresiunea, realul și fantasticul, memoria și uitarea. Lumea orientală, cu exotismul și tradiționalismul ei, și cea occidentală, cu pragmatismul și independența sa, se întâlnesc pe neașteptate din dorința nestăvilită a doua tinere fermecătoare și nonconformiste – Asya si Armanoush – de a risipi misterul ce le învăluie rădăcinile familiale și de a-și descoperi propria identitate.

bastarda-istanbulului-top-produs_galerie_mare

17.Toate pânzele sus-Radu Tudoran

Anton Lupan, un român şcolit la Paris, porneşte în 1881 în căutarea bunului său prieten, Pierre Vaillant, care dispăruse pe mare. La bordul goeletei lui, Speranța, Anton adună oameni unul şi unul: neînfricaţi, omenoşi şi dornici de aventură. Între ei se leagă o prietenie trainică şi împreună cutreieră mări şi oceane, țin piept piraţilor și stihiilor naturii, şi își înfruntă propriii demoni.

toate-panzele-sus-1-produs_galerie_mare

18.Eseu despre orbire-Jose Saramago

Un roman cutremurător, o mărturie a neîncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să-și gestioneze și să-și rezolve crizele. Într-un oraș anonim, populat de personaje fără nume, izbucnește o boală îngrozitoare ce provoacă orbirea. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii își pierd, unul câte unul, vederea și barbaria se dezlănțuie. Unica reacție a politicienilor este represiunea, urmată în curând de apariția lagărelor. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soția unui medic, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină.

eseu-despre-orbire-produs_galerie_mare

Cam astea sunt titlurile de care am tot fugit anii ăștia. Voi aveți cărți de care fugiți, deși vă doriți să le citiți?

Advertisements

Recenzie American Psycho-Bret Easton Ellis

26655471_10215316656606646_444926779_o

Oficial pot să afirm că am citit cea mai șocantă și bolnavă carte. Dacă știe cineva alta mai dementă ca American Psycho, aștept sugestii…Mă rog, nu prea curând că trebuie să mă vindec psihic în urma acesteia.

În mod normal eu nu prea mă uit la filme de groază sau filme foarte violente, ironia este că în schimb citesc astfel de cărți. Mi se pare mai puțin înfricoșător atunci când îmi imaginez eu ceea ce citesc, decât atunci când urmăresc imaginația altuia. Acest lucru s-a întâmplat și cu American Psycho, știam de film și mă atrăgea pentru că juca Christian Bale rolul psihopatului, însă nu am ajuns niciodată să-l vizionez, așa că am zis să încerc întâi cartea.

Acțiunea este plasată în America anilor 80, într-un Manhattan amorțit, cu Patrick Bateman în prim plan. Tipul, un tânăr de 27 de ani, lucrează la o firmă pe Wall Street, iar prin ochii lui o să avem acces la viața bună a New York-ului. Patrick este chipeș, bogat, inteligent, pasionat de modă, observă și ne povestește în detaliu cu ce este îmbrăcată fiecare persoană cu care interacționează, numind și firmele articolelor respective. Pasionat de mâncaruri fine, mare consumator de cocaină și prostituate, practică sexul aproape ca pe un sport, tratează femeile ca pe o carne bună de tranșat și totuși ceva lipsește. În ciuda vieții perfecte pe care o are, el se simte gol, plictisit și încearcă să umple acest gol prin crime, violuri și tortură.

Am citit destul de repede primele 250 pagini, în care nu s-a întâmplat absolut nimic ciudat și începusem să cred ca exagerează lumea cu adjectivele negative, apoi am intrat în pâine cum s-ar zice.

Patrick își alegea o victimă la nimereală, de pe stradă sau din anturajul lui, eventual un cerșetor de care își bătea joc întâi și pur și simplu îl omora în stradă, apoi pleca acasă liniștit. Dar erau victime care pătimeau mai mult, violuri, tortură cruntă, ba chiar pe unele le măcelărea lăsând diverse părți și organe prin apartamentul lui luxos ca să se descompună. Ca să nu mai zic de momentul în care a decis să gătească acele bucăți de carne și să le mănânce.

Nu am crezut niciodată că mintea omului poate să scornească astfel de scenarii. Pur și simplu de neimaginat. Scene atât de violente, sadice, scârboase,scene care mă făceau să mă înfior și îmi întorceau stomacul pe dos, decapitări, ciopârțiri de corpuri umane și violență împotriva animalelor, toate descrise cu atâtea detalii șocante. Și acum o să vorbească psihopatul din mine, s-ar putea inventa o pedeapsă, dacă furi ești condamnat să citești American Psycho timp de 3 ani, fără eliberare condiționată și atunci să mai vedem ce face hoțul nostru.

Cu toate astea, aici intervine surpriza, cartea mi-a plăcut! E ceva ce nu pot să înțeleg! Pe lângă scenele mai sus menționate, viața tinerilor prezenți în carte este și foarte amuzantă. Dialogurile lor prostești, în care ei încercau să poarte discuții inteligente, detalii despre cum se poartă șoșetele sau nu știu ce veste Armani, întâmplări ilare, o combinație ciudată…acum râd în hohote iar peste o secundă strâng din gură de silă…una calda, una rece. Stilul foarte relaxat a lui Ellis face cartea ușor de citit și înțeles, mai puțin de digerat.

Acest monstruleț de carte mi se pare o satiră la adresa acestei categorii de oameni, bogătanii fără creier, dar și a miserupismului prezent din belșug în respectiva decadă și bineînțeles și în zilele noastre. Patrick a avut câteva momente în care și-a recunoscut crimele în fața amicilor lui, aceștia însă nu-l iau în seamă și consideră că totul este o glumă, fără să ceară mai multe detalii, fără să își imagineze că cineva cu un statut ca al lor este capabil de așa ceva. De asemenea în momentele în care acesta agresa și omora oamenii pe stradă, o făcea relaxat pentru că nimeni nu intervenea. De aici pornește și nedumerirea mea dinspre final, când ca și Patrick, care nu este luat în seamă de lume, am început să mă întreb dacă oare chiar a comis toate ororile acelea sau totul a fost în imaginația lui?!

Bret Easton Ellin a fost pus la zid când a publicat American Psycho, a primit chiar și amenințări cu moartea și totuși o să rămână în istorie cu romanul său îndrăzneț.

American Psycho este un roman șocant, dur pentru sensibilitatea oricui, insuportabil uneori, trebuie să ai un stomac tare ca să-i reziști și dacă reușești acest lucru sigur o să te pună puțin pe gânduri. Cui o recomand? O recomand oamenilor curajoși, care vor să iasă mult din zona lor de comfort, care vor să descopere ceva nou, oameni curajoși cu un stomac tare desigur 🙂

Oare sunt și eu un Romanian Psycho doar pentru că mi-a plăcut American Psycho? Dilemă.

Multumesc Cartepedia.ro pentru exemplar, pentru o carte care o să mă bântuie toată viața, pentru o carte greu de uitat.

Cartea poate fi găsită aici.

Cele mai bune cărți din 2017

Goodbye-2017-Images

Nu știu cum sunteți voi, însă eu iubesc perioada asta a anului. Pe lângă Crăciun, aștept cu nerăbdare să apară topurile anului ce tocmai a trecut, topul preferatelor, topul dezamăgirilor și altele. Îmi place să citesc astfel de articole pentru că pot fura și eu titluri interesante și mai ales sunt curioasă de preferatele preferaților mei…:)

Pentru mine anul 2017 măsurat în cărți cuprinde 55 titluri, care însumează 19409 pagini, un număr de care sunt foarte mândră și mulțumită. Am reușit să-mi ating și targetul impus la începutul anului pe Goodreads 55/55, am descoperit autori noi și în proporție de 60% sunt mulțumită de calitatea cărților citite.

Din toate cele 55 titluri au fost câteva pe care le pot numi preferatele anului. Nu am putut să fac un top, pentru că toate mi-au plăcut aproape în aceeași măsură, le-am așezat aici în ordine aleatorie.

O MARE DE LACRIMI-RUTA SEPETYS

O mare de lacrimi la propriu, o carte ce mi-a rupt inima, o carte documentată și foarte frumos scrisă.

CRIMA DIN ORIENT EXPRESS-AGATHA CHRISTIE

Din toate cele 3 cărți ale Agathei citite în anul 2017, mi s-a părut de departe cea mai bună. Am povestit mai multe aici.

SĂ UCIZI O PASĂRE CÂNTĂTOARE-HARPER LEE

O carte autentică, pentru suflet.

genesis-1

UN BĂRBAT  PE NUME OVE-FREDRIK BACKMAN

O carte pe carte pe o voi recomanda mulți ani de acum încolo. Am scris mai multe aici.

CONTELE DE MONTE-CRISTO-ALEXANDRE DUMAS

Peste 1000 pagini pline de suspans, suferință, putere și dorința de răzbunare.

MARILE SPERANȚE-CHARLES DICKENS

Cartea ce l-a făcut pe Dickens unul din scriitorii mei preferați din toate timpurile. Am povestit mai multe aici.

LIZOANCA LA 11 ANI-DOINA RUȘTI

Surpriza anului, o carte tragi-comică minunată. Mai multe aici.

GHICI CINE MOARE PRIMUL-M.J.ARLIDGE

Un thriller foarte bun, care m-a ținut cu sufletul la gură si care a reușit să mă uimească la final.

PRINTRE TONURI CENUȘII-RUTA SEPETYS

Inițial nu am vrut să o includ și pe ea, având în vedere că mi s-a părut mai bună O mare de lacrimi, am inclus-o totuși în semn de apreciere pentru stilul Rutei.

 

As mai avea de adăugat câteva mențiuni, cărți cărora le-am acordat 4 steluțe, însă le consider de neratat:

Acest cântec neîmblânzit-V.E.Schwab

Viața secretă a marilor scriitori-Robert Schnakenberg

Orașul pustiu(Miss Peregrine vol2)-Ransom Riggs

Cam asta a fost pentru mine în anul ce se termină îndată, cărți bune, colaborări faine și oameni noi. Singura rezoluție în materie de lectură pentru anul 2018 este să mă axez mai mult pe calitate și nu pe cantitate.

 

Vă urez și vouă un an nou mai bogat și să ne revedem cu bine!

 

 

Recenzie Viața secretă a marilor scriitori-Robert Schnakenberg

20171128_110852-1Date tehnice

Editura: Art

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 303

Descriere

Niciodată marea literatură n-a fost atât de amuzantă.
Pornind de la William Shakespeare şi ajungând până la Thomas Pynchon, Viaţa secretă a marilor scriitori ne prezintă o serie de portrete scandaloase şi necenzurate ale scriitorilor celebri, încercând să abordeze toate întrebările dificile pe care profesorii de liceu se tem să le pună: Care-i treaba cu Lewis Carroll şi fetiţele? E adevărat că J. D. Salinger își bea propria urină? Cu câte femei ‒ şi bărbaţi – s-a culcat, de fapt, Lord Byron? Şi cum se face că lui Mark Twain nu-i plăceau copiii?

Părerea mea

VIAȚA SECRETĂ A MARILOR SCRIITORI ne propune să tragem cu ochiul în spatele cortinei, în spatele vieților perfecte ale marilor scriitori ai lumii. În aparență perfecte, pentru că aşa ne-au fost creionate de profesorii noştri la şcoală. Cine poate refuza o asemenea invitație?

Cum sunt o mare amatoare de picanterii şi mici bârfe, nu am putut să refuz chemarea acestei cărți. M-a atras inițial coperta, însa când i-am văzut conținutul am regasit câțiva din scriitorii mei preferați şi a trebuit să o am.

Acum că am citit-o o pot încadra în categoria cărților care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui cititor împătimit.

Pe lângă conținutul savuros, cartea în sine este foarte frumoasă-pagini foarte groase şi de calitate, ilustrații comice, scris colorat, multe chenare care fac lectura mai uşoară. Fiecare din cei 41 scriitori prezenți în carte beneficiază de o fişă personală ce cuprinde: data naşterii şi a decesului, zodia, naționalitatea, cele mai importante titluri, scriitorii contemporani si rivalii, stilul literar şi o vorbă de duh. După scurta prezentare încep a curge secretele şi curiozitățile despre fiecare în parte.

Mi s-a părut o lectură pe cinste, Robert Schnakenberg a ales să scrie foarte relaxat, simplu, interactiv şi cu mult umor. Desigur şi selecția scriitorilor mi se pare potrivită, consider ca orice cititor a citit cel puțin 5 scriitori regăsiți în carte.

Eu am citit-o pe nerăsuflate, însă este cartea aia pe care o poți ține la capătul patului, din care poți citi 1-2 capitole înainte de culcare.

Mi-am luat şi foarte multe notițe, o să vă las acum câteva din secretele mele preferate în speranța că vă vor convinge să căutați această carte.

 William Shakespeare

-avea dificultăți în a-şi scrie numele

-a făcut avere prin furtişaguri şi a practicat cămătăria

-îşi înşela nevasta cu neruşinare şi a avut copii cu multe femei

Charles Dickens

-a lucrat în copilărie la o fabrică de cremă de ghete (lipea etichete pe borcane)

-era obsesiv-compulsiv şi nu scria până ce totul în jurul lui era într-o anumită poziție

-se pieptăna de sute de ori pe zi

-era superstițios, atingea lucrurile de câte 3 ori pentru noroc

-era fascinat de morga din Paris, petrecea ore în şir privind cadavrele de acolo

-era răutăcios( Scrooge din Colind de Crăciun personaj inspirat de propria atitudine)

Mark Twain

-fuma între 20-40 trabucuri pe zi (cele mai ieftine şi de proastă calitate, în ciuda faptului ca avea bani)

-a ținut un discurs despre pârțuri în fața unui public în care se afla regina Victoria

-adora pisicile, închiria pisoii vecinilor pentru a-i ține companie

-pe cât de mult iubea pisicile pe atât de mult detesta copiii

Oscar Wilde

-spunea “Cultivarea leneviei ar trebui să fie scopul oricărui om”- mult adevăr a grăit pentru ca nu a muncit nicio zi din viața lui

-mama lui îl îmbrăca în rochițe când era mic

-şi-a declarat în public orientarea sexuală

H.G. Wells

-s-a aflat pe lista lui Hitler cu personalități britanice ce trebuie executate degrabă

Virginia Woolf

-s-a sinucis în timpul celui de-al doilea război mondial, şi-a pus pietre în buzunare şi a intrat într-un râu

-scria stând în picioare

În urma atâtor secrete aflate i-am găsit fascinanți pe F.Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway si Virginia Woolf, mi-a fi plăcut să am ocazia să iau masa cu acest trio misterios.

Multumesc Cartepedia.ro pentru exemplar.

Cartea poate fi găsită aici.

descărcare

Recenzie Crima din Orient Express-Agatha Christie

20171007_143856-1.jpg

Date tehnice

Editura: Rao

Colecția: Top 10 Romane Favorite

Anul apariției: 2014

Anul publicării: 1934

Număr pagini: 247

Date despre autor

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan (nascută Miller; 15 septembrie 1890–12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a scris romane polițiste, nuvele si piese de teatru. Celebră mai ales pentru cele 80 de romane polițiste, în principal pentru cele care au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau pe Miss Marple, este considerată unul dintre cei mai importanți şi inovatori autori ai genului.
Alături de William Shakespeare, Christie este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, cu peste 2 miliarde de exemplare traduse în peste 60 de limbi.

res_12b9894e9fb3813797957c8068e085da_full

Părerea mea

A treia carte citită de la Agatha Christie şi cea mai bună până acum. Tot anul acesta am mai citit Pericol la End House, care m-a impresionat mult, însă Crima din Orient Express o depăşeşte detaşat.

Îmi place foarte ediția şi colecția volumului meu, pe lângă coperțile frumoase, la începutul fiecărei cărți găsim lista cu romanele favorite ale Agathei. Cu siguranță vreau să le citesc pe toate.

20171007_152420

Romanele polițiste mi se par perfect pentru vremea de afară, toamnă, zile ploioase. De aceea mi-am planificat 2 cărți ale Agathei pentru toamna aceasta.

Personajul principal, Hercule Poirot, mi se pare interesant şi misterios, însă mărturisesc faptul că nu am ajuns încă să-l îndrăgesc foarte mult, de altfel nu era nici preferatul Agathei, aceasta preferând-o pe Miss Marple.

Crima din Orient Express este structurată după rețeta clasică: crima, mărturisirile martorilor şi la final descoperirea criminalului. Ideea este că Agatha Christie are un stil aparte de a povesti, include multe detalii care te transformă pe tine ca cititor într-un mic detectiv, te trimite pe piste false, urmând ca la final să-ți demonstreze total opusul la ce bănuiai tu.

Acțiunea se petrece într-un tren, Simplon Orient Express. Hercule Poirot ajunge accidental în trenul respectiv în urma unei schimbări de destinație de urgență. Trenul rămâne înzăpezit într-una din nopți şi un cadavru este descoperit înjunghiat chiar în compartimentul vecin lui Poirot. El este însărcinat să conducă ancheta şi toți pasagerii din vagon devin suspecți. Urmează apoi declarațiile fiecăruia în urma cărora Poirot trebuie dezlege misterioasa crimă. A fost dificil să urmăresc declarațiile tuturor pasagerilor, fiind în jur de 15 persoane de diferite naționalități şi tot atâtea mărturii. A ajutat mult faptul că în carte la pagina 80 este inclusă o hartă a vagonului şi astfel am putut vizualiza fiecare compartiment cu numele ocupantului. Nu vă zic mai multe pentru că v-aş strica lectura şi rămâne să încercați singuri să descoperiți misterul.

Finalul a fost unul surprinzător şi imprevizibil care m-a făcut să zâmbesc şi mi-a dat o stare de bine. Curios nu? Dacă există cineva în lumea asta care a reuşit să intuiască acel final cu siguranță merită un premiu.

Crima din Orient Express este alegerea perfectă pentru cineva care nu a descoperit încă magia romanelor polițiste semnate de Agatha Christie.

Nota mea: 5/5

💜💜💜

 

 

Recenzie Femei-Charles Bukowski

20171005_110411-1.jpg

Date tehnice

Editura: Polirom

Colecția: Top 10+

Anul apariției: 2012

Anul publicării: 1978

Număr pagini: 326

Descriere

Protagonistul romanului Femei, Henry Chinaski (alter ego al autorului, prezent în mai multe cărți ale sale), este un scriitor alcoolic, mare amator de femei, măcinat de gândul ratării. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură şi pariuri la curse şi de predilecția pentru scenele de umor negru care răsar, alături de erotismul dezlănțuit, la fiecare pagină, se ghiceşte disperarea naratorului care-şi strigă singurătatea, nevoia de tandrețe si compasiune.

Părerea mea

Romanul “Femei” intrase de puțin timp în lista mea de lecturi viitoare. Am ales acest titlu pur şi simplu la nimereală, mai mult din dorința de a citi cât mai curând ceva de Bukowski. L-am văzut recomandat de câteva ori, curios lucru, de femei. Mi s-a părut ciudat la început. Nu înțelegeam de ce nişte femei ar putea recomanda o astfel de carte, care în opinia mea este mai mult o lectură bărbătească.

Am început să-l citesc pe Bukoswki şi m-am trezit într-o mare de descrieri sexiste, vulgare şi dezgustătoare a relațiilor pe care protagonistul le are cu nenumărate femei. Am încercat să le țin socoteala la un moment dat, gândindu-mă că poate una din ele va fi mai importantă în viitor, însă le-am pierdut şirul.

Mi-a fost greu să parcurg primele 50-60 pagini, fiind convinsă că o s-o abandonez, însă ceva m-a făcut super curioasă în acelaşi timp. Deşi sunt obişnuită cu limbajul vulgar în cărți, m-a deranjat destul de mult la început. De ce trebuie să menționezi despre sex, băutură şi femei pe fiecare pagină? Am reuşit totuşi să tolerez limbajul, reuşind chiar să-l suport şi pe “eroul” nostru.

Henry Chinaski în vârstă de 50 ani, este un scriitor alcoolic, mare amator de femei, care îşi câştigă existența citind din poeziile sale în diverse localuri. Ambiția sa supremă era să trăiască până la 80 ani şi atunci să i-o pună uneia de 18 ani.

L-am găsit deranjant, dezgustător, vulgar, misogin până la Dumnezeu şi înapoi, în principiu i-aş atribui numai adjective negative, de fapt chiar aşa îl vedeam în majoritatea timpului, un personaj negativ.

Cartea mi-a inspirat o stare de relaxare totală. Parcă stăteam la cafea cu autorul(el la bere) şi îmi povestea aventurile sale, ce femei a avut şi care i-au scăpat, povestite la persoana I, într-un stil simplu şi uşor de parcurs.

“Femei: îmi plăceau culorile hainelor lor; felul în care mergeau; cruzimea de pe unele chipuri; din când în când frumusețea aproape pură a unui alt chip, total şi încântător feminin. Erau mai cu moț decât noi; plănuiau mult mai bine şi erau organizate mai bine. În vreme ce bărbații se uitau la fotbal sau beau bere sau jucau popice, ele, femeile, se gândeau la noi, concentrându-se, studiind, decizând dacă să ne accepte, să ne dea papucii, să ne schimbe, să ne ucidă sau, pur şi simplu, să ne părăsească. În cele din urmă, nici nu prea conta. Indiferent ce făceau, noi sfârşeam singuri şi nebuni.” 

Ce mi s-a părut suspect spre final este faptul că am început să-i țin partea lui Chinaski, să-mi stârnească milă, pentru că am putut să văd în el un bărbat slab, singur, care tânjea dupa nişte sentimente umane, dar totodată fiindu-i frică de ele. M-am bucurat foarte mult când am citit ultima pagină, abia acolo la final am putut să descopăr schimbarea.

În concluzie pot să spun că mi-am satisfăcut curiozitatea în privința lui Charles Bulowski, ba chiar m-a stârnit să mai citesc şi alte titluri de la el.

“FEMEI” este clar o carte pentru adulți, recomandată tuturor celor care vor să citească o carte altfel şi sunt capabili să o înțeleagă fără să analizeze prea mult şi să-i găsească nod în papură.

“Fiecare femeie este diferită. În esență, par să fie o combinație între ce-i mai bun şi ce-i mai rău -o combinație de magic şi îngrozitor. Totuşi, sunt bucuros că există.”

Mulțumesc echipei Cartepedia.ro pentru exemplarul oferit.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

💜💜💜

descărcare

Recenzie Un bărbat pe nume Ove-Fredrik Backman

received_355851831531150

Date tehnice

Editura: Art

Colecția: Musai

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 428

Descriere

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari – în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios. 

Părerea mea

O altă carte care a intrat direct în topul preferatelor de anul acesta. În ciuda celor 428 pagini, am devorat-o. Este scrisă într-un mod simplu şi lejer, de aceea este uşor de citit şi înțeles. Mi-a plăcut stilul lui Fredrik Backman şi sper ca pe viitor să se publice la noi şi alte romane scrise de el.

O carte minunată, care m-a făcut să râd în unele capitole, urmând ca în următoarele să mă facă să plâng şi să-mi rupă inima.

După cum ne putem da seama din titlu cartea îl urmăreşte pe Ove, un bărbat în vârstă de 60 ani, cel mai morocănos personaj întâlnit de mine, însă în acelaşi timp l-am găsit super amuzant, m-am regăsit pe alocuri în el, pe scurt l-am adorat.

“Ove e genul de om care verifică starea lucrurilor dându-le un şut.”

“Ove e instinctiv sceptic în preajma oamenilor de peste un metru optzeci. Experiența îi spune că sângele nu poate ajunge la creier la o asemenea înălțime.”

Ove îşi face imediat o părere despre oamenii din jurul lui, catalogându-i pe baza celor mai mici şi neînsemnate detalii.

“Ove nu prea crede nici că ar trebui să aibă drept de vot cine nu ştie să parcheze cum trebuie.”

Acțiunea cărții  este reprezentată de viața trăită de Ove în micul cartier rezidențial, în care Ove acționeaza ca un justițiar, precum şi interacțiunile acestuia cu vecinii săi.

Apar de asemenea întâmplări petrecute în tinerețea lui, întâmplări care o includ pe soția lui, persoana care practic va influența comportamentul lui Ove din prezent. În urma unei tragedii petrecute cu soția sa, Ove ajunge să ia o decizie drastică în privința propriei persoane.

“Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

Din acest punct începe schimbarea pentru el, ajunge să ia contact mai des cu vecinii săi, pe care deşi nu îi suportă va reuşi să găsească în ei un motiv puternic pentru a-şi reconsidera planurile de viitor.

Un bărbat pe nume Ove este cu siguranță şi o lecție de viață. Putem conştientiza că nu trebuie să trecem singuri prin perioadele grele ale vieții, ci este de ajuns să aruncăm un ochi în vecinătatea noastră. De asemenea te face să rămâi pe gânduri şi să analizezi unele situații devenite obicei în societatea noastră.

“În ziua de azi, totul este depăşit înainte să apuce să se uzeze. O țară întreagă care aplaudă faptul că nimeni nu face mai nimic temeinic. Proslăvirea fară rezerve a mediocrității.”

O carte pe care o voi recomanda multă vreme de acum înainte!

Mulțumesc din suflet  echipei Cartepedia.ro pentru că mi-a dat şansa să descopăr această minunăție!

Cartea poate fi achiziționată de aici.

descărcare.png

Ce vreau să citesc în octombrie şi noiembrie

Pentru că în ultimele 2 luni am fost cam leneşă, am decis să ma pedepsesc în lunile următoare şi mi-am ales un TBR destul de ambițios.

Am 14 cărți potrivite cu anotimpul ce tocmai a sosit, dacă le împart 7 cu 7 aş zice ca e realizabil 🙂 O să le numesc fără să enumăr şi motivele pentru care vreau să le citesc, fiind alese majoritatea pentru ca râvnesc la ele de multă vreme şi 2 din ele sunt primite pentru a le face recenzia.

20170929_121731

1.Un bărbat pe nume Ove-Frederik Backman

2.Femei-Charles Bukowski

3.Portretul lui Dorian Gray-Oscar Wilde

4.Miss Peregrine-Oraşul Pustiu-Ransom Riggs

5.Crima din Orient Express-Agatha Christie

6.Zece negri mititei-Agatha Christie

7.Trainspotting-Irvine Welsh

8.Contele de Monte-Cristo vol 2-Alexandre Dumas

9.Ghici cine moare primul-M.J.Arlidge

10.Ecouri de dincolo de moarte-Johan Theorin

11.Jocul lui Gerald-Stephen King

12.Cimitirul animalelor-Stephen King

13.O mare de lacrimi-Ruta Sepetys

14.Aristotel şi Dante descoperă secretele universului-B.A.Saenz -începută din vară

Voi ce v-ați propus să citiți?

💜💜💜

Recenzie Băşica Lumii şi a ne’Lumii(Miasma #2)-Flavius Ardelean

20170929_101658-1

Date tehnice

Editura: Herg Benet

Colecția: Cărțile Arven

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 546

Descriere

Romanul „Bășica Lumii și a ne’Lumii” continuă aventurile celor trei tovarăși de drum din „Scârba sfântului cu sfoară roșie”, aflați acum pe căi diferite, dar cu aceeași destinație: cetatea Mandragora, cea chinuită de Frații Spânzufrații. Danko Ferus învață de la ne’Oamenii Porții ce înseamnă adevăratul Cuvânt cel Dintâi, Femeia Umbră suflă viață peste oasele îngropate ale lui Bartholomeus și adevăratul Taush primește nou trup de la Căutătorii de Cheie din Valea Roasă, dar în ne’Lume Marea Larvă a început să se foiască și ne’Oamenii se pregătesc de război. Cu „Bășica Lumii și a ne’Lumii” pășim și mai adânc printre luminile și umbrele vastului univers al seriei Miasma, un amplu proiect de fantezie întunecată al unuia dintre cei mai fascinanți scriitori de literatură fantastică din România.

Părerea mea

Pe cât de mult am aşteptat volumul acesta, pe atât de mult m-a chinuit. Spun m-a chinuit pentru că mi-a trebuit aproape o lună să îl citesc integral. Am început lectura în luna august, nefiind o lectură potrivită pentru vară m-am oprit. A venit luna septembrie, vremea capricioasă, frigul şi am intrat altfel în atmosfera romanului.

După o pauză de un an de la lecturarea volumului 1, mi-am dat seama că mi-a fost dor de stilul lui Flavius Ardelean…dor să citesc întâmplări imposibile, să descopăr personaje noi şi ciudate, dar mai ales dor să închid cartea după un pasaj grotesc şi de-a dreptul scârbos, însă să o redeschid în secunda următoare, pentru că mă aflu sub hipnoza flaviusardeleniana 🙂

“Uitați de orice tristețe a morții pe care ați simțit-o în viața voastră de până acum-la moartea părinților, surorilor, fraților, bunicilor sau prietenilor-, căci acelea nu sunt decât deşarte emanații ale altei lumi, credința prostimii că moartea, fiind sfârşitul, este prilej de doliu. Nicidecum! Moartea este cel mai înalt piedestal pe care putem urca pentru a privi spre lume; moartea este îmbucurătoare tocmai pentru că este sfârşitul-este punctul culminant al acestei anomalii numită viață.”

Romanul este structurat în 4 părți, în care aflăm poveştile amănunțite a celor 3 personaje cunoscute deja, Bartholomeus, Danko, Taush, apoi ne sunt introduse personaje noi, Ulrik şi Karina, însoțiți fiecare de povestea cuvenită. În partea finală ne este povestită lupta finală a lumilor, lupta pentru care s-au pregătit toate personajele, fiecare în felul şi cu scopul lui.

Cum spuneam, Flavius Ardelean a reuşit iar să mă hipnotizeze, să mă facă să rămăn blocată minute in şir, să mă întristeze, să mă dezgust şi totodată să mă facă să rezonez cu urâtul.

Un stil de scriere unic, cu care aveam impresia că nu reuşesc mereu să țin pasul şi că nu îmi imaginez corect ceea ce citesc, făcându-mă astfel sa recitesc unele pasaje pentru a vizualiza mai bine. Pornind de la această mică problemă a mea îmi imaginam cum ar fi dacă întreaga serie ar fi publicată şi sub formă de benzi desenate, folosind talentul ilustratorului prezentei serii. Cred că ar ieşi ceva super tare.

Un volum care mi se pare mai bun decât precedentul, mai curajos şi care arată superb. Cred că este cea mai frumoasă şi aparte carte, din punct de vedere estetic, citită de mine. Atât coperțile, cât şi ilustrațiile prezente la fiecare început de capitol sunt spectaculoase şi uimesc precum cuvintele lui Flavius Ardelean. Ecaterina Gabriela este de vină, un duo ca la carte.

20170929_105829-1

În concluzie dacă vreți să descoperiți lumi fantastice, întunecate, personaje memorabile şi poveşti nemaiauzite, citiți seria Miasma!!!

Cui aş putea să o recomand? Tuturor cititorilor care nu au prejudecăți în privința autorilor români contemporani, iubitorilor de fantasy şi dark fantasy şi în general celor care vor să citească altceva. Plus că este super potrivită pentru perioada aceasta a anului, deci puneți mâna pe ea!

Mulțimesc editurii Herg Benet pentru exemplar!!!

Cartea poate fi gasită aici.

Colaborare Cartepedia

descărcare

Luna august a venit cu o nouă colaborare, librăria online Cartepedia.ro, un loc unde fiecare carte are omul ei…şi ce oameni.

Pe lângă cărțile pe care le găsim la ei, Cartepedia este o echipă de oameni frumoşi, dedicați şi deschişi, cu care am comunicat de parcă ne cunoşteam de ani de zile.

Am plasat o comandă la ei şi imediat m-au sunat să mă anunțe ca una din carți nu era în stoc, să mă întrebe dacă vreau să aştept sau să-mi trimită restul cărților comandate. Pentru mine contează mult aspectele acestea, chiar dacă nu era o comandă uriaşă, respectul lor față de orice client este de apreciat.

În urma colaborării noastre m-au lăsat să îmi aleg ce cărți doresc eu şi iată alegerile mele:

20170807_102200

Un bărbat pe nume Ove-Fredrik Backman

M-a atras imediat ce i-am citit descrierea şi presimt ca va fi printre preferatele anului.

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari – în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios. 
Într-o dimineață de noiembrie, însă, tot universul și planurile sale îi sunt date peste cap în cel mai neașteptat mod cu putință, când o iraniancă pe cât de gravidă, pe atât de dezinvoltă, și soțul ei tolomac, împreună cu cele două fetițe ale lor, se mută lângă casa lui și-i turtesc cutia poștală cu o remorcă (deși Ove postase foarte clar peste tot afișe cu „Interzis accesul mașinilor în zona rezidențială”).
Accidentul e sunetul de start pentru o serie de întâmplări neverosimil de amuzante și, uneori, perfect înduioșătoare  – cu o pisică jigărită și aproape fără coadă și prietenii dintre cele mai improbabile – care-l fac pe Ove, eternul ursuz supărat pe tehnologia modernă, bătăușul de clovni și „vecinul infernal”, să (re)învețe să respire aerul unei vieți pe care el însuși o credea pierdută și de care lumea nu-l bănuia în stare pe acest pensionar imposibil.”

Femei-Charles Bukowski

O aveam în wishlist de ceva ani pentru că mereu ma atrag cărțile controversate.

Protagonistul romanului Femei, Henry Chinaski (alter ego al autorului, prezent în mai multe cărți ale sale), este un scriitor alcoolic, mare amator de femei, măcinat de gîndul ratării. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură și pariuri la curse și de predilecția pentru scenele de umor negru care răsar, alaturi de erotismul dezlănțuit, la fiecare pagină, se ghicește disperarea naratorului care-și strigă singurătatea, nevoia de tandrețe și compasiune.”

Abia aştept să le descopăr. Voi le-ați citit?

Mulțumesc mult CARTEPEDIA.RO!!!